De la Piața Victoriei la Cugir, contra noii legi a salarizării

Miercuri, 3 iunie 2026, politicile de austeritate și inechitățile caracteristice guvernării încă în funcție au produs, în cele din urmă, o ripostă sincronizată a lucrătorilor din sectorul public și industria de stat. 

Am asistat la o sincronizare nu tocmai frecventă a manifestațiilor sindicale în România. Mii și mii de muncitori sindicalizați din sănătate au ieșit în Piața Victoriei contra noii legi a salarizării unitare. În același timp, în administrația fiscală au izbucnit în cascadă proteste spontane ale lucrătorilor ANAF care blochează ghișeele pe fondul acelorași nemulțumiri legate de noua grilă salarială, iar la Fabrica de Arme Cugir a fost declanșată greva generală, cu oprirea lucrului și participarea a peste 65% dintre angajați.

Demersul a încurajat și sindicatele din Educație, care anterior au dat înapoi de la greva promisă pe finalul anului—spre dezamăgirea unei largi părți din membrii obișnuiți de sindicat, și în urma unui referendum intern care a fost contestat și supus criticilor. Astfel, FSH și FSLI au anunțat un marș de protest pe 17 iunie în București, la care sunt așteptați zeci de mii de sindicaliști.

Focarele de revoltă au un numitor comun: respingerea politicilor de austeritate mascate sub forma noii legi a salarizării unitare și refuzul de a mai deconta, din propriile buzunare, costurile crizelor gestionate dezastruos de guvernanți tot mai vizibil ilegitimi. 

Proiectul de lege. Ce se schimbă? 

Noul proiect al legii salarizării unitare, un jalon asumat de România prin PNRR, aduce o reformă a modului în care sunt plătiți bugetarii. În timp ce Guvernul afirmă că face asta ca să elimine inechitățile, lucrătorii au văzut clar cum, în realitate, este vorba despre noi tăieri salariale mascate. 

Din ce am discutat cu sindicaliștii din Sănătate, următoarele schimbări sunt cele care lovesc cel mai tare în angajați și creează revoltă:

1. Are loc un adevărat masacru în lista de sporuri. Din cele 151 de tipuri de sporuri existente în prezent, Guvernul elimină 87 (aproximativ 56%). Dispar definitiv sporurile considerate “exotice” de guvernanți și analiști care n-au pus în viața lor piciorul într-un loc de muncă real: sporul de praf, de antenă, de suprasolicitare neuropsihică. Dispariția sporului de condiții vătămătoare, care era primit de un număr uriaș de angajați de la stat (inclusiv de personalul TESA), taie instant o felie consistentă din venitul lunar – în condițiile în care inflația galopantă și creșterea TVA-ului au redus deja puterea de cumpărare.
   
2. Se stabilește o plafonare strictă la 20% pentru sporurile care totuși rămân, precum cele din sănătate. Suma totală a sporurilor, primelor și indemnizațiilor nu poate depăși 20% din bugetul de salarii al unei instituții, ceea ce înseamă o scădere de la vechiul plafon de 30%. Acest lucru înseamnă că managerii de spitale vor fi nevoiți să împartă o sumă mult mai mică la toți angajații. Deci chiar dacă teoretic ai avea dreptul la un anumit procent, nu vor fi bani alocați pentru a fi plătit integral. În Piața Victoriei, lucrătorii ne-au explicat că se tem că personalul non-medical care muncește în spitale va fi primul sacrificat, “ca întotdeauna”.
   
3. Apare o nouă formulă matematică (raportul de 1 la 8) pentru negocierea și creșterea salariilor. Ele se calculează prin înmulțirea unei valori de referință (stabilită la 4.100 de lei pentru anul 2027) cu un coeficient. Cel mai mic salariu are coeficientul 1. Cel mai mare salariu (al Președintelui României, de 32.800 lei brut!) are coeficientul 8. Compresia grilei la 1:8, de la 1:12 (anterior) înseamnă că în jur de 40% dintre angajații din sectorul public vor avea salariile înghețate sau vor înregistra creșteri nesemnificative, deoarece se află deja aproape de plafoanele maxime permise de coeficienți.
   
4. Se introduce bonusul de performanță, concept preluat din mediul privat, în salarizarea bugetarilor. Se vor putea acorda bonusuri între 10% și 20% din salariul de bază, însă doar pentru maximum 30% dintre angajații unei instituții și în funcție de evaluări foarte stricte.

Am elaborat un calculator de impact pentru a putea vedea cum te va afecta noul proiect de lege. Dacă ești salarizat în sistemul public, poți introduce valoarea salariului și procentul de sporuri pentru a vedea cât urmează să pierzi.

Care sunt nemulțumirile

În Piața Victoriei, atmosfera pe care am găsit-o era una de o furie surdă, acumulată în ani de zile în care promisiunile guvernamentale s-au dovedit a fi iluzii. Dincolo de comunicatele oficiale, vocea celor de la baza sistemului sanitar este cutremurătoare. Delegații din teritoriu ne-au descris o realitate pe care Ministerul Sănătății o ignoră sistematic și voit, anume falia discriminatorie dintre medici și restul personalului. Pentru medici, o serie de beneficii de la Colegiul Medicilor (CMR) funcționează uneori ca “anestezic” al conștiinței de clasă, ei fiind mai puțin înclinați să se mobilizeze în lupta sindicală sau să se solidarizeze cu restul muncitorilor din această ramură. Așa că asistenții medicali, infirmierii, brancardierii și personalul TESA, care nu sunt scutiți de greutățile fizice și emoționale ale spitalelor, pe lângă faptul că se plâng că sunt tratați cu un dispreț profund, se tem că vor fi cel mai tare loviți de noul proiect de lege.

Tăierea sporurilor (calculate oricum la un nivel depășit, cel din 2018) și plafonarea strictă la 20% pe instituție înseamnă pentru un asistent medical pierderi nete care pot varia între 200 și 800 de lei lunar. Asta este o lovitură devastatoare asupra nivelului de trai. Oamenii cu care am vorbit în piață au fost categorici: dacă acest proiect de lege nu este respins în integralitatea sa, o grevă generală, cel puțin la nivel sectorial, este un deziderat. Rămâne de văzut dacă conducerea sindicatelor va respecta această dorință a bazei lor.

Chiar în timp ce Sănătatea își striga disperarea în capitală, muncitorii de la Fabrica de Arme Cugir au declanșat greva, părăsind halele de producție și ieșind în curtea uzinei. Într-o perioadă în care industria de armament rulează profituri colosale la nivel global (cu prețul vieților noastre), muncitorii români care produc efectiv aceste arme sunt ținuți pe salariul minim pe economie, ceea ce înseamnă un net umilitor de aproximativ 2.500 de lei. De altfel, angajații de la Cugir, care (reamintim) nu au acces la informațiile care le vizează activitatea (cum ar fi unde merge ceea ce produc ei și în ce scopuri), nici măcar n-au făcut astfel de solicitări deranjante pentru patronii lor și statul capitalist, ci au pledat pentru chestiuni de minimă decență: o majorare salarială de 6,5% (blocată de la nivelul anului trecut), tichete de masă mai mari și vouchere de vacanță. 

Dar contrastul este revoltător, pentru că greva a avut loc exact în momentul în care conducerea poartă negocieri comerciale de nivel înalt cu gigantul german J.P. Sauer & Sohn. Capitalul european și managementul de stat sunt gata să semneze contracte bănoase, în timp ce îi lasă pe cei care produc plusvaloarea în condiții de muncă toxice într-o sărăcie lucie.

Tabloul zilei a fost completat de angajații din ANAF, Vămi și Trezorerie, care au declanșat o serie de proteste spontane în mai multe județe, oprind lucrul cu publicul în timp ce sindicaliștii pichetau Ministerul Finanțelor. Vameșii s-au alăturat și ei, printr-o grevă de exces de zel, adică au aplicat reguli stricte și controale amănunțite care îngreunează tranzitul. La fel ca în cazul sănătății, furia a fost declanșată de același proiect al legii salarizării unitare, iar sindicatele au cerut o grilă de salarizare separată, specifică angajaților din finanțe. Faptul că tocmai cei care colectează veniturile statului blochează lucrul cu publicul arată gradul de avarie al sistemului. 

O mie de voci să strige, un singur pumn să lovească

Trecând de specificul fiecărui domeniu, firul roșu este lovitura pe care statul o pregătește celor ce lucrează în sistemele sale publice, demontând mitul “bugetarului privilegiat” (categorie care deja ocultează diferențele de clasă evidente între, să zicem, deputați, respectiv cadre didactice și lucrători din Energie) . La Cugir, în timp ce industria de armament apare în discursul public drept una “esențială și strategică” (în contextul alinierii administratorilor capitalului din România cu trendul general al re/înarmării Europei), muncitorii sunt împinși la grevă generală pentru revendicări de subzistență, precum acele tichete de masă de 40 de lei!

Acest 3 iunie a funcționat, așadar, ca un indicator că „proletariatul de stat” se apropie de un punct de fierbere. Când lucrătorii care mențin infrastructura de sănătate, muncitorii din producția strategică de armament și funcționarii de rând care asigură colectarea resurselor bugetare refuză simultan condițiile impuse de guvernanți, devine evidentă fisura unui întreg model de guvernare. Statul capitalist, obișnuit să fragmenteze clasa muncitoare pentru a impune costurile crizelor, s-a lovit de o epuizare generalizată a celor de jos.

Nevoia de solidaritate intersectorială – fenomen rarisim în sindicalismul românesc – este cu atât mai evidentă. Dacă asistenții medicali, muncitorii industriali, funcționarii fiscali și, de ce nu, profesorii și personalul auxiliar din Educație își unesc eforturile, blocând sistemul de la producție până la examene, gărzi la spital și colectarea taxelor, nu există Guvern care să nu fie obligat să capituleze. 

Acest 3 iunie ne arată că că falia nu este între diversele bresle, ci între clasa muncitoare, cei care legiferează austeritatea și cei care au de câștigat din asta. Acțiunea comună este singura soluție pentru ca dictatul tăierilor salariale să fie oprit. 3 iunie 2026 a fost un excelent punct de pornire, dar care nu va fi suficient, prin el însuși, ca să oprim o nouă lovitură pe care guvernul interimar – sau, după caz, cel numit și nu ales – se pregătește s-o adauge nenumăratelor alte atacuri asupra drepturilor câștigate din ultimul an. 

Pe 17 iunie, profesorii vor fi în stradă. În timp ce conducerea sindicatelor pare să fi găsit o supapă mai acceptabilă pentru expresia nemulțumirii, pe rețelele de socializare, cadrele didactice fac apel la boicotarea examenelor. Sperăm că lecțiile victoriilor și ale înfrângerilor din ultimul timp au fost predate.