GAS Cluj-Napoca
Sâmbătă, 13 aprilie, regimul din Iran a lansat o ofensivă împotriva Israelului cu peste 300 de drone și rachete. Această escaladare a survenit în urma evenimentelor din 1 aprilie, când forțele israeliene au bombardat consulatul iranian din Damasc, omorând mai multe cadre de rang înalt ale Gărzilor Revoluționare. Niciun cetățean israelian nu a fost ucis, atacul fiind respins cu ajutorul Domului de Fier. Biden și-a luat un angajament „de fier” în fața regimului sionist de a susține securitatea Israelului. O contraofensivă israeliană împotriva Iranului este un scenariu probabil în viitorul apropiat.
Operațiunea este parte dintr-o tendință globală alarmantă de escaladare a confruntării militare dintre cele două tabere imperialiste momentului: cea occidentală, care apără supremația globală a SUA, și cea construită de țările grupateîn jurul Chinei, printre care Rusia și Iran, care dorește reîmpărțirea lumii în mai mulți poli de putere imperialistă. Această confruntare se duce în prezent pe mai multe fronturi, sub forma unor războaie proxy sau a unor confruntări între grupuri susținute financiar și logistic: în Ucraina și Orientul Mijlociu, dar și sub forma războaielor civile și tensiunilor interne din țări precum Sudan, Niger sau Mali. La fel ca recesiunile periodice, astfel de confruntări sunt o consecință inevitabilă a modului în care sistemul capitalist global funcționează.
Piața n-ar vrea să-și pună mâna invizibilă pe armă
Netanyahu și clica din jurul său au demonstrat consecvent că își doresc o confruntare militară cu inamicii. În cazul de față, Israelul a luat decizia de a ataca teritoriul diplomatic al Iranului pentru a cauza o reacție și un conflict regional care—speră regimul sionist—va atrage implicarea militară a SUA. Ceea ce acesta a eșuat să ia în considerare este că, totuși, capitaliștii americani n-ar fi avantajați de o intervenție directă în condițiile crizei economice și ale alegerilor care se apropie. Ca atare, președintele Biden deja i-a transmis că SUA nu dorește să ia parte la un contraatac.
De altfel, încă de vineri, prețurile mărfurilor s-au mișcat în sus—cu precădere prețul petrolului. Întrucât statele din Orientul Mijlociu controlează o mare parte a producției globale de petrol, o creștere semnificativă a prețurilor nu avantajează Occidentul. La acest fapt se adaugă și riscul unor sancțiuni pe piața petrolieră pe care statele arabe le-ar putea aplica, ceea ce ar genera o criză a petrolului. Astfel de fenomene lovesc puternic în credibilitatea instituțiilor occidentale în proximitatea alegerilor din SUA.
În același timp, vestul este conștient de riscurile perturbării lanțurilor globale de aprovizionare. Gărzile Revoluționare ale Iranului deja au capturat o navă israeliană în strâmtoarea Hormuz, ca avertizare cu privire la o posibilă blocadă maritimă în Golful Persic. Deși au bombardat Yemenul, SUA și Marea Britanie deja au eșuat în privința blocadei instituite în strâmtoarea Bab el-Mandeb de forțele Houthi ca răspuns la genocidul din Gaza. Gruparea paramilitară sprijinită de regimul din Iran a reușit să blocheze circulația navelor israeliene, britanice și americane prin Marea Roșie din octombrie 2023. Încercarea de a construi o “coaliție anti-Yemen” nu a reușit, iar atacurile asupra navelor continuă și în prezent. Mișcarea Houthi susține că ar fi lovit cu o rachetă o navă de război americană din Marea Roșie. Mai multe vase comerciale au fost astfel forțate să ocolească întreaga Africă pentru a ajunge în apele Oceanului Indian, forțând mâna clasei capitaliste vestice.
Mai mulți investitori preferă, în asemenea condiții, să-și reducă expunerea la acțiuni. Trendul era deja preexistent de câteva săptămâni, ca urmare a tendințelor inflației și ale prețurilor dobânzii; instabilitatea geopolitică îl accentuează. Brian Jacobsen, economist șef la Annex Wealth Management, declară, citat de portalul stiripesurse.ro: „Dacă rămâne dinte pentru dinte, în loc să escaladăm, atunci probabil vom vedea un oftat de uşurare în rândul acţiunilor, chiar dacă preţurile petrolului, aurul, dolarul şi obligaţiunile vor include toate o primă de risc pentru a reflecta conflictul”.
O soluție de clasă nu e doar necesară, e inevitabilă
Ușurința cu care Israelul a respins atacul, fără pagube semnificative, cu ajutorul SUA, al UK și al statelor arabe aliate (Iordania și posibil Arabia Saudită au interceptat rachete) scoate în evidență absurditatea propunerii de a rezolva problema națională palestiniană pe calea confruntării militare—eventual, prin distrugerea statului israelian sub capitalism.
Această poziție este asumată și practicată de organizații ale burgheziei naționale palestiniene precum Hamas și PLO, dar și de forțe ale stângii precum PFLP—care, adoptând strategia falimentară a “frontului popular”, se regăsesc acum într-un front dominat de islamiști. Poziția a fost preluată și de o parte din stânga internațională, fiind justificată pe baza „dreptului [abstract] la rezistență armată”, a „dinamicii opresor-oprimat” și a altor argumente tributare unui moralism care nu-și are locul în rândul mișcării muncitorești.
Toți aceștia se fac vinovați de promovarea unei iluzii periculoase în rândul maselor, care sunt speculate cinic de regimuri reacționare precum cel iranian. Aceste iluzii sunt menite să oculteze realitatea că nu există o soluție posibilă sub capitalism și să prevină solidaritatea de clasă necesară răsturnării acestuia. Nu e de mirare că ele sunt avansate de grupuri care au înlocuit marxismul revoluționar cu alte teorii sau distorsionări ale acestuia.
Israelul dispune de capacități militare suficiente pentru a-și preveni distrugerea și este mai mult decât dispus să le folosească; în fapt, chiar lucrează activ pentru a-și crea pretexte să o facă. Încercări anterioare similare au eșuat și au rezultat în anexări și expansiunea statului sionist. Mai mult, opțiunea Samson întrevede planurile regimului israelian de a arunca întreaga lume într-un conflict nuclear în cazul în care statul Israel își vede existența amenințată. Este mai mult decât evident că distrugerea sa sub capitalism e imposibilă, iar o escaladare a confruntării militare ar duce la costuri umane enorme în întreaga regiune.
Din acest motiv, rolul clasei muncitoare din Israel este esențial: ea trebuie să răstoarne regimul sionist burghez și apoi să discute cu masele palestiniene termenii coexistenței sub socialism, pornind de la interesul de clasă comun. Pe termen scurt, este fundamental ca acest regim să aibă parte de opoziție internă și să fie incapabil să-și consolideze baza politică. Folosirea asupra protestatarilor a tacticilor de represiune aplicate anterior palestinienilor, reducerea la tăcere a activiștilor anti-război și prelungirea suferinței ostaticilor din Gaza prin refuzul de a înceta permanent focul și de a elibera captivii palestinieni i-au expus adevăratul caracter. Deja mai multe proteste de amploare, cu zeci de mii de participanți, au erupt în Ierusalim, Tel-Aviv, Haifa și alte orașe israeliene. Familiile ostaticilor au fost în stradă și l-au acuzat pe Netanyahu de sabotarea negocierilor, cerând eliminarea sa de la putere. La manifestații s-au putut observa mesaje de solidaritate cu Palestina și slogane precum „De 56 de ani, prizonieri ai ocupației – Eliberarea tuturor!”. Poliția a intervenit violent și a arestat mai mulți protestatari.
Pe măsură ce conflictul inter-imperialist se accentuează și eventualitatea unui război la scară largă atârnă asupra oricăror speranțe de viitor, minciunile și violența capitaliștilor de pretutindeni devin evidente în ochii maselor. Este momentul să demonstrăm contradicțiile sistemului, să explicăm nevoia de depășire a acestuia și să mobilizăm pentru o mișcare internațională anti-imperialistă și anti-capitalistă, în baza intereselor concrete de clasă.