Traducere a articolului publicat pe Internationalist Standpoint la data de 16 Octombrie 2026
Alan Jones
Rebeliunea a erupt printre tinerii și studenții francezi. Ei se confruntă cu înrăutățirea condițiilor de educație, o represiune masivă și scăderea nivelului de trai. Elevii de liceu au inițiat proteste majore, ducând la închiderea unităților de învățământ din țară. Pe 8 Octombrie, zeci de mii de oameni adunați în Piața Bastiliei din Paris și peste 300.000 în toată țara s-au strâns pentru a susține protestele din stradă. Revolta studențească a început prin ocuparea școlilor și blocarea străzilor de către grupurile studențești. Studenții se confruntă cu săli supraaglomerate, deoarece nu sunt suficiente cadre didactice și cu lipsa facilităților, absența condițiilor de încălzire și răcire, în funcție de anotimp. Studenții au început acum să ceară și încetarea violenței organelor de forță împotriva studenților protestatari.
Este semnificativ de observat ca în ultimele săptămâni revolte antiguvernamentale similare ale tinerilor au izbucnit și în alte 8 țări pentru școlile subfinanțate, a lipsei de locuințe și consolidarea guvernelor autoritare și represiunii poliției. Pe lângă Franța, mase de protestatari s-au strâns și în Spania, Brazilia, India, Belgia, Ecuador, Chile și cel mai recent în Albania.
În Franța, revoltele spontane și blocarea mai multor licee, conduse de elevi, reflectă furia care s-a construit peste anii de violență instituționalizată, austeritate economică și deteriorarea condițiilor de trai.
Guvernarea Macron a răspuns cererilor pentru o viață decentă și sfârșitul excluziunii sociale a studenților musulmani, cu o dezlănțuire brutală a forțelor de ordine și o represiune fără precedent, cu un atac asupra campusurilor de către poliție, gaz lacrimogen și efectuarea a mii de arestări într-un efort de a intimida protestatarii. Mai mult de 5000 de arestări au fost raportate de la începerea protestelor, iar patru studenți au suferit au suferit răni grave pe perioada represiunii.
Încă din perioada incipientă, mișcarea studențească a făcut apel la acțiuni coordonate între muncitori și mișcarea sindicală ca susținători ai studenților, pentru susținerea blocadelor, eliberarea celor reținuți și renunțarea la acuzațiile penale aduse asupra lor. 17 Octombrie a fost stabilită ca dată de continuare a grevelor comune și solidarizare a protestelor studențești din întreaga Franță.
Salarii la nivel de sărăcie și înrăutățirea condițiilor de trai
Criza economică a atins cel mai dur gospodăriile muncitorilor. Familiile din clasa muncitoare au văzut scaderea standardului vieții lor în ultimii an, o estimare a pierderii de 1200 de euro pe an din 2024. Acest lucru se datorează efectelor cumulative ale inflației: deși rata creșterii prețurilor a avut o ușoară scădere față de 2022/23, prețurile pentru bunurile esențiale și servicii – alimente, energie și locuire – rămân foarte ridicate. Chiriile, creditele ipotecare, electricitatea, combustibilul și asigurările continuă să crească, lovind puternic veniturile mici și mijlocii ale familiilor care au mai puține resurse pentru a face față creșterii costului vieții.
Condițiile de muncă continuă să se deterioreze cu creșterea exploatării în ambele sectoare, public si privat – forța de muncă fiind redusă, forțează muncitorii să muncească mai multe ore sub pretextul “flexibilității” care nu este nimic altceva decât o amenințare la adresa siguranței locului de muncă. Muncitorii se confruntă acum cu o viață mai lungă la muncă pentru o pensionare decentă. Bugetul pe 2027 prezentat de guvernarea lui Macron a confirmat înghețarea indicelui salarial al funcționarilor publici pentru al patrulea an la rând, împingând muncitorii să suporte în continuare costul teribil al deficitelor bugetare și al militarizării. Aceste evoluții au declanșat furia mobilizării spontane, organizate pe social-media, similare cu 2025. Ce este interesant, este că protestele actuale fac din ce în ce mai mult referire la revolta istorică a luptei Vestelor Galbene împotriva politicilor lui Macron și fac apel pentru manifestații peste tot prin Franța în vederea zilei de 17 octombrie.
Unirea luptei este calea de urmat
Pentru ca studenții să își câștige revendicările, este esențial să se unească cu sindicatele și clasa muncitoare pentru a lupta pentru eliberarea cât mai rapidă a celor deținuți, în sprijinul blocadelor și al mobilizărilor de solidaritate alături de muncitorii aflați în grevă.
La începutul lunii octombrie acțiunile de grevă au fost conduse de către lucrătorii din transporturi – atât la SNCF, cât și la RATP – și a avut loc, de asemenea, o grevă a funcționarilor publici pe 29 septembrie, care a mobilizat peste 300.000 de persoane la nivel național pentru a cere creșteri salariale. La aceste acțiuni importante ar trebui adăugate jumătate de milion de persoane care au participat la marșul Pride din 3 octombrie, pentru a se opune extremei drepte. Protestele din ultimele săptămâni arată că voința de a lupta este reală, dar aceasta nu ar trebui să rămână la acțiuni izolate și greve simbolice de 24 de ore convocate sporadic de diferite sindicate, greve care sunt în mod clar insuficiente pentru a forța guvernul patronilor să dea înapoi. Dacă mișcările muncitorești și studențești nu obțin împreună o victorie, o turnură periculoasă este posibilă, deoarece Franța este la câteva luni distanță de alegeri naționale în care extrema dreaptă ar putea apărea ca o amenințare serioasă la adresa mișcării muncitorești și a drepturilor democratice.
Trebuie să unificăm și să coordonăm luptele de la bază în sus, prin organizarea de adunări generale în fiecare școală, fiecare facultate și fiecare loc de muncă. Franța, în inima Europei, poate inspira o mișcare explozivă împotriva austerității, militarizării și amenințării extremei drepte și poate contesta domnia capitalismului în decădere.