Internationalist Standpoint a realizat un interviu cu membri ai Alianței Luptătorilor Socialiști din Afganistan despre situația economică și socială din țară, la cinci ani de la retragerea armatei SUA.
- La cinci ani de la retragerea armatei SUA din Afganistan, care este starea de spirit în societatea afgană?
După retragerea forțelor de ocupație ale SUA și NATO din Afganistan, în august 2021, instaurarea regimului taliban și impunerea unor legi medievale intolerabile în țară au lăsat situația oamenilor – bărbați, femei, vârstnici, tineri și copii deopotrivă – într-o stare profund îngrijorătoare. Țara este împinsă spre ruină din punct de vedere social, economic, cultural, științific și al sistemului de sănătate. Cele mai mari preocupări sunt legate de sărăcie, șomaj, opresiunea femeilor și reprimarea adversarilor politici. Primul lucru pe care l-au făcut talibanii după preluarea puterii a fost să excludă femeile din instituțiile guvernamentale și private și să închidă porțile școlilor, de la clasele gimnaziale în sus, pentru fete, precum și universitățile pentru femei.
Recesiunea economică apasă în primul rând asupra muncitorilor și păturilor de jos ale societății, ceea ce a generat o nemulțumire publică profundă față de regimul taliban. Majoritatea tinerilor, în special femeile și fetele, nu mai au nicio speranță într-o îmbunătățire a situației economice și sociale sub regimul taliban. Nu numai că poporul afgan este dezamăgit de talibani, dar și oamenii informați consideră „comunitatea internațională” (adică Statele Unite și aliații lor) drept principalii responsabili pentru catastrofa care continuă în Afganistan. Prin negocierile lor duplicitare cu talibanii de la Doha, din 2020, aceștia au pregătit calea pentru transferul puterii către ei. SUA și aliații lor, confruntați cu o înfrângere umilitoare în războiul de douăzeci de ani din Afganistan, au căutat să scape de costurile enorme ale acestui război și, după retragerea trupelor, și-au redirecționat atenția către confruntarea cu Rusia prin intermediul Ucrainei. Deși SUA și NATO și-au retras oficial forțele militare din Afganistan, asta nu înseamnă în niciun caz că au renunțat la prezența serviciilor secrete sau la ampla lor intervenție în Afganistan și în regiune. Spațiul aerian al Afganistanului este în continuare controlat de Statele Unite, iar SUA continuă, sub pretextul ajutorului umanitar, să livreze talibanilor peste 40 de milioane de dolari în numerar în fiecare săptămână.
Poporul afgan știe că, pentru Statele Unite și aliații lor europeni, valorile democratice, drepturile omului și drepturile femeilor nu au nicio importanță atunci când sunt puse în joc interesele lor economice și politice. Statele Unite au răsturnat regimul taliban în 2001, sub sloganurile „războiului împotriva terorismului” și al restaurării democrației și drepturilor femeilor. Și totuși, după douăzeci de ani de război, după uciderea a sute de mii de afgani, distrugerea infrastructurii țării și folosirea celor mai moderne arme, inclusiv „mama tuturor bombelor”, aceleași State Unite au redat puterea talibanilor misogini și teroriști în 2001.
Poporul afgan a asistat foarte recent la politica ipocrită a țărilor occidentale în ceea ce privește apărarea democrației și a drepturilor omului. În ciuda protestelor larg răspândite ale femeilor afgane, atât în interiorul, cât și în afara țării, Uniunea Europeană a invitat, la 23 iunie 2026, o delegație de cinci membri ai talibanilor la Bruxelles și le-a întins covorul roșu pentru a negocia deportarea forțată a refugiaților afgani din statele membre ale UE. Germania și Norvegia predau ambasadele și consulatele afgane regimului taliban misogin, legitimând astfel acest grup terorist, majoritatea liderilor săi aflându-se pe lista neagră a Organizației Națiunilor Unite și fiind vizați de proceduri penale internaționale.
- Care este situația în ceea ce privește nivelul de trai, drepturile muncitorilor și drepturile democratice?
Numeroase rapoarte internaționale indică în mod clar că Afganistanul se confruntă, sub regimul taliban, cu o catastrofă umanitară de proporții. Nivelul de trai a scăzut la cel mai jos nivel posibil, muncitorii și în special femeile se confruntă cu șomajul și insecuritatea locului de muncă, iar în țară nu mai există nici cea mai mică urmă de drepturi democratice sau de respect pentru demnitatea umană. Adâncirea sărăciei, foametea și represiunea sistematică, în special împotriva femeilor, conturează un viitor extrem de sumbru pentru poporul afgan.
De la revenirea talibanilor la putere, în august 2021, economia țării s-a contractat cu peste 20% și rămâne extrem de fragilă. Talibanii nu au cunoștințele, capacitatea sau strategia necesare pentru a scoate economia din criză. În cei cinci ani de când se află la putere, au demonstrat că, în afară de emiterea a peste 150 de decrete împotriva femeilor, restrângerea libertăților și aplicarea șariei islamice, nu au făcut nimic eficient pentru îmbunătățirea condițiilor economice și sociale ale populației.
Talibanii au interzis jumătății populației Afganistanului – femeile – să lucreze în instituții private și în administrația publică, deși, din cauza celor patru decenii de război, majoritatea familiilor și-au pierdut membrii adulți de sex masculin, lăsând femeile să fie singurele persoane care asigură veniturile pentru gospodăriile și copiii lor. Pe de altă parte, din cauza corupției administrative și a conflictelor etnice și politice din interiorul guvernului taliban, muncitorii și tinerii, în ciuda educației și competențelor necesare, nu au nicio șansă să își găsească un loc de muncă sau să fie angajați. În ansamblu, rata șomajului este estimată la peste 75%. ONU estimează că, în 2026, aproape 4 milioane de copii și peste 1 milion de femei însărcinate sau care alăptează vor suferi de malnutriție acută. În ultimii patru ani, peste 400 de unități medicale s-au închis, iar sute de mii de oameni au rămas fără acces la hrană și îngrijiri medicale.
Familiile împinse de sărăcie și foamete sunt nevoite să-și vândă copiii sau propriile organe ori să recurgă la sinucidere. Recent, liderul suprem al talibanilor a emis un decret prin care legitimează căsătoria fetelor minore. Potrivit unor rapoarte credibile, ratele căsătoriilor între copii și ale căsătoriilor forțate au crescut puternic, ceea ce a dus la o creștere a violenței domestice și a criminalității.
Sistemul judiciar independent a fost desființat, iar instanțele funcționează acum sub influența directă a talibanilor. Pedepse terifiante, precum execuțiile și flagelările în piețe publice, sunt aplicate pentru infracțiuni precum crima, adulterul și furtul. Pedepsele corporale aplicate femeilor în bazaruri pentru „îmbrăcăminte strâmtă” sau pentru „râs zgomotos” au devenit o practică obișnuită.
În raportul său din 2026, Freedom House a acordat Afganistanului un scor de 8 din 100 în ceea ce privește libertatea, plasându-l printre țările „cel mai puțin libere” din lume. Organizația a afirmat că talibanii au suspendat toate drepturile politice și civile, au desființat instituțiile reprezentative și au interzis orice critică la adresa regimului.
- Recent, au apărut știri despre zeci de femei arestate pentru „încălcări ale codului vestimentar”. Așa cum ați descris deja, drepturile femeilor din țară sunt atacate în mod constant. Există elemente de rezistență în societatea afgană? Ce așteptări sau speranțe aveți pentru următorii ani?
Întrebarea se referă la recentele evenimente tragice din provincia Herat, unde peste 20 de femei au fost arestate pentru că nu au respectat ordinele talibanilor privind codul vestimentar. Acest incident i-a determinat pe membrii familiilor femeilor reținute, precum și pe alți cetățeni, să iasă în stradă în semn de protest și să ceară eliberarea celor arestate. Aceste proteste, care au început la începutul lunii iunie 2026, nu au fost doar un răspuns ferm la arestările arbitrare ale femeilor de către talibani, ci, de fapt, o revoltă magnifică și curajoasă a populației împotriva interdicțiilor impuse de talibani, care le neagă femeilor cele mai elementare drepturi ale omului – inclusiv accesul la educație, muncă, întrunire pașnică, participare civică și socială, acces la servicii medicale și toate celelalte drepturi cetățenești.
Această revoltă a femeilor și bărbaților a fost reprimată cu brutalitate de forțele talibane. O femeie și un copil de 12 ani au fost uciși de focurile de armă ale talibanilor, iar peste 40 de persoane au fost rănite. Talibanii au avertizat atât spitalele publice, cât și pe cele private să nu îi interneze și să nu îi trateze pe răniți. Pe lângă decesele și rănirile din rândul protestatarilor, talibanii au bătut și reținut peste 50 de femei și bărbați sub acuzația de participare la demonstrații și i-au transferat în locuri necunoscute. Până în prezent, nu există informații despre soarta majorității dintre aceștia.
Situația actuală a femeilor din Afganistan nu poate fi privită doar ca o regresie culturală sau religioasă; ea este, mai degrabă, produsul intersectării dintre islamul extremist al talibanilor și structurile patriarhale arhaice ale societății, formate într-un anumit context istoric și geopolitic. În ultimă instanță, politicile talibanilor servesc drept instrument pentru impunerea unui control strict asupra jumătății populației și pentru reproducerea unor sisteme de dominație de clasă și patriarhală.
Prin politicile sale, regimul taliban instituționalizează o formă de „apartheid de gen”, în care femeile sunt excluse sistematic din sfera publică, din educație, de pe piața muncii și chiar de la accesul la servicii medicale și de sănătate de bază. Aceste măsuri nu doar că încalcă drepturile fundamentale ale omului, ci sunt menite să distrugă autonomia femeilor și să le transforme în ființe pasive și dependente. Este important de subliniat că rădăcinile acestei represiuni se află în contradicțiile profunde dintre societatea tribală și rurală a Afganistanului și modernitate, contradicții care au fost exploatate timp de decenii de puteri externe în propriul lor interes.
Talibanii și-au imaginat că, reprimând brutal demonstrațiile femeilor din Kabul și din alte orașe între 2022 și 2024, femeile nu vor mai îndrăzni să protesteze deschis. Dar locuitorii din Herat au demonstrat contrariul: nu doar femeile, ci și bărbații au ieșit pentru prima dată în ultimii cinci ani de regim taliban în stradă, alături de femei, pentru a susține drepturile acestora.
Rezistența împotriva hărțuirii și persecutării femeilor nu s-a limitat la un singur oraș. În diferite regiuni și orașe există mișcări civice și proteste ale femeilor împotriva despotismului, discriminării de gen și restricțiilor medievale impuse femeilor de către talibani – proteste care sunt de fiecare dată reprimate de talibani cu cea mai mare brutalitate.
Mișcarea Spontană a Femeilor Afgane (SMAW), apărută după preluarea puterii de către talibani și formată din femei cu orientări de stânga, democratice, feministe și seculare din diverse categorii sociale (inclusiv profesoare, eleve, studente și mame ale elevilor și studenților), a ieșit în stradă sub sloganul „Pâine, Muncă, Libertate”, pentru a contesta regimul taliban și a sparge tabuul fricii din jurul acestuia. Astăzi, în ciuda loviturilor grele primite din partea talibanilor, inclusiv uciderea a zeci de membre și întemnițarea a sute de activiste, SMAW rămâne în prima linie a luptei împotriva talibanilor, atât în interiorul, cât și în afara Afganistanului.
Prin urmare, muncitorii, tinerii și femeile din Afganistan, care sunt principalele victime ale războiului și ale regimului taliban, nu își mai permit să rămână prinși în rețeaua înșelătoare a forțelor naționaliste, a islamiștilor și a susținătorilor lor imperialiști. Prin experiența acumulată și prin prețul greu pe care l-au plătit în plan material și spiritual, au ajuns să înțeleagă că nicio putere străină sau imperialistă și nici lacheii săi locali nu dorește sau nu este capabilă să ofere bunăstare și libertate unei alte națiuni. Mai degrabă, poporul trebuie să-și hotărască singur destinul, în mod independent și bazându-se pe propriile forțe.
Poporul afgan și femeile afgane nu au absolut nicio încredere în opoziția jihadistă și în criminalii de război conduși de Ahmad Massoud și nici în rămășițele corupte ale regimului-marionetă al lui Ashraf Ghani, dintre care majoritatea locuiesc în străinătate. Poporul îi consideră, la fel ca pe Statele Unite și NATO, agenți ai propriei sale suferințe și responsabili pentru revenirea talibanilor la putere. Grupările islamiste politice și elementele politice autointitulate democratice și aliniate Occidentului, care au deținut puterea înainte de preluarea ei de către talibani, erau toate cufundate în corupție financiară și trădare.
Singurul sprijin bazat pe clasă și singura speranță pentru eliberarea oamenilor muncii din țară de sub jugul talibanilor și al stăpânilor lor străini se află în forțele revoluționare de stânga și în grupările care luptă pentru libertate. Aceste forțe revoluționare de stânga, prin activitatea lor de conștientizare, prin construirea unei baze de masă și prin mobilizarea sprijinului mișcării femeilor și al păturilor defavorizate ale societății, pot lupta pentru instituirea unui stat independent, democratic și secular. Ele pot deveni singura alternativă progresistă acceptabilă pentru majoritatea poporului afgan, în opoziție cu regimul misogin, anti-libertate și anti-civilizațional al talibanilor.