Cu câteva zile în urmă, pe 25 ianuarie, am fost în stradă să discutăm cu angajații din Spitalele CFR, ieșiți la protest împotriva planurilor Ministerului Transporturilor de a renunța la coordonarea acestor spitale.
Decizia, parte din demersul neoliberal care nu s-a oprit niciodată de privatizare și distrugere a serviciilor publice, este o amenințare deopotrivă pentru locurile de muncă și accesul la servicii medicale al angajaților. De această dată, statul capitalist nici măcar nu s-a mai obosit să simuleze un dialog cu sindicaliștii, refuzând comunicarea oricăror informații către aceștia.
O situație incertă
Din informațiile primite, soarta acestor spitale este incertă și variază în funcție de județe, urmând să fie ori trecute în administrarea altor entități, ori închise sau distruse pentru că s-au găsit modalități mai bune de a face profit.
- În București, se urmărește demolarea spitalelor ca să se obțină profit din vânzarea terenurilor. Angajaților li s-ar fi spus că “terenul bate spitalul”. Spitalul Witting a fost deja închis, iar protestatarii ne-au comunicat că suspectează că urmează demolarea acestuia pentru ca dezvoltatorii imobiliari să pună mâna pe teren. Ca o actualizare, am aflat că este posibil ca Spitalul Witting să treacă în administrarea MApN.
- În Moldova, angajaților li s-ar fi spus în mod deschis că vor fi demolate spitalele.
- La Drobeta-Turnu Severin, se suspectează de asemenea o potențială demolare, pentru că nu se cunoaște autoritatea locală în subordinea căreia va intra spitalul.
- Spitalul din Simeria funcționează deja pe bază de autofinanțare.
- La Iași, este foarte probabil ca spitalul să fie transferat în subordinea universității, ceea ce ar însemna reducerea puterii de negociere pentru angajați. Aceștia au deplâns și birocratizarea care ar urma, în condițiile în care un rector nu este supus alegerilor periodice, precum un manager de spital.
Ce va aduce viitorul?
Pe 30 iunie, urmează o nouă lege a salarizării, prilej de nesiguranță pentru angajați. Însă protestul de față nu era nici măcar legat de revendicări salariale, ci doar un demers de apărare a stării de fapt în fața unor restructurări care lasă deopotrivă angajații și beneficiarii într-o situație vulnerabilă. Cu toate acestea, subfinanțarea spitalelor și scăderea consecvențială a calității serviciilor medicale a fost o temă centrală.
La final, unul dintre sindicaliști a sublinat în discursul său eficiența superioară a sistemului de sănătate înainte de restaurația capitalistă din 1989 și a îndemnat la o revoluție.
Grupul de Acțiune Socialistă consideră că sănătatea este o nevoie fundamentală, nu o afacere. Asigurarea accesului la servicii medicale nu trebuie să fie opțională. Propunem un sistem de sănătate public și gratuit, sub controlul și administrarea angajaților, finanțat adecvat conform nevoilor și capabil să ofere toate serviciile necesare — spre deosebire de situația curentă, în care unele servicii, precum cele stomatologice, sunt lăsate în totalitate pe mâna pieței. Suntem conștienți că logica de funcționare a sistemului capitalist este în contradicție inerentă cu asta și că rezolvarea constă în înlăturarea sa – realitate de care tot mai mulți muncitori încep să fie conștienți.