Pe data de 04.02.2026 a avut loc un protest inițiat de federațiile sindicale din învățământ în Piața Victoriei din București. În semn de solidaritate, GAS s-a alăturat sindicaliștilor din învățământ și a vorbit cu participanții la protest, pentru a afla ce perspective au despre atacurile repetate ale guvernului Bolojan asupra drepturilor lor și despre cum pot fi acestea combătute.
Sindicatele din învățământ contestă modificările legislative inițiate de Guvernul Bolojan, printre care amintim Legea 141, care a crescut norma de predare a cadrelor didactice cu 2-4 ore, ceea ce reprezintă, de fapt, o scădere salarială și concedierea mascată a peste 10.000 de angajați. Măsura – luată fără o analiză de impact prealabilă – a fost menită să acopere golurile de catedră rezultate în urma diminuării cu 50% în remunerarea muncii în regim de plată cu ora efectuată de profesorii suplinitori și titulari deopotrivă și a avut ca rezultat lacune de catedră dezastruoase atât în urbanul mare/mic, cât și în rural. Altă consecință care a lovit foarte puternic unii lucrători din învățământ, în special pe cei din mediul rural, este faptul că, pentru a atinge norma minimă de ore predate, aceștia trebuie (chiar mai frecvent decât înainte de implementarea măsurilor de austeritate) să predea la mai multe unități de învățământ, ajungându-se în situații în care unii profesori trebuie să facă naveta în alte localități. Multe clase și unități de învățământ au fost comasate/ arondate juridic; mulți profesori s-au trezit cu posturi desființate și cu titularizări amânate, sub justificarea reducerii cheltuielilor. Guvernul Bolojan, așa cum am explicat și în articolele noastre precedente despre austeritate, marșează puternic pe sperietoarea deficitului bugetar pentru a propune măsuri care au efect infim asupra deficitului, dar care atacă drepturi istorice ale clasei muncitoare, cum ar fi concediul medical plătit. De altfel, speranța că deficitul bugetar poate fi reglat prin simpla diminuare a cheltuielilor este una derizorie: aceasta este o consecință a poziției României în diviziunea globală a muncii, fiind strâns legată de deficitul de cont curent.
Protestatarii cu care am discutat aveau atitudini împărțite față de acțiunea desfășurată astăzi, de la defetism generat de lipsa dialogului social și osificarea structurilor sindicale în unele cazuri, la optimism militant pentru potențialul sindicatului de a se impune ca o forță socială relevantă în viitor. Există un consens asupra faptului că aceste demersuri nu vor înclina balanța în favoarea muncitorilor atâta timp cât nu vor fi însoțite de o organizare riguroasă, de la firul ierbii, prin care să fie adresate problemele structurale ale sindicatelor: fragmentarea comunicării și lipsa unei platforme prin care lucrătorii din educație să poată împinge revendicări către conducere, lipsa contacului direct cu părinții/tutorii elevilor (care ar putea sprijini acțiunile profesorilor, daca ar fi implicați mai direct in proces) și prezența foarte diluată a discursului sindicalist militant în spațiul public, atenția fiind mereu îndreptată înspre liderii de federații, deși mare parte dintre lucrătorii din învățământ nu se simt reprezentați de ei. În acest sens, GAS încurajează sindicaliștii din educație în direcția consolidării și democratizării sindicatului și susține implementarea unor măsuri precum: înființarea de comisii sindicaliste la nivelul școlilor din țară, accesibilizarea către public a sălilor de sport pentru organizarea săptămânală de întâlniri comunitare cu părinții elevilor din familii de lucrători în scopul solidarizării, fluidizarea dialogului bază-vârf prin formarea unor grupuri de lucru incluzive de whatsapp la nivel local/ regional, crearea de publicații sindicaliste cu profil militant pe toate canalele (facebook, instagram cu newsletter afiliat), spre angrenarea la cauză a unor pături de lucrători cât mai vaste, capabile să se opună narativei oficiale ce antagonizează profesorii, făcândui-i responsabili pentru precarizarea cronică a educației. O mare problemă articulată de participanți atât la protestul acesta cât și la altele din trecut este fondul de grevă insuficient pentru a susține o acțiune sindicală de durată. În timp ce conducerea sindicatelor pare să se mulțumească cu acțiuni de protest și tergiversează momentul inițierii acțiunii de grevă, participanții la protest păreau hotărâți să ia drumul grevei generale și al boicotului, chiar și cu conștiința pierderilor materiale. „Mergem până la capăt” — acesta a fost sentimentul care plutea prin aer. Totodată, una dintre sindicaliste ne-a relatat că, împreună cu niște colegi, intenționează să propună ca sindicatele să adune bani și prin redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit în scopul creării unui fond de solidaritate, fapt ce ar permite și societății civile, în general, și părinților din familii muncitoare, în particular, să-i susțină în demersurile sindicale. La acest protest au participat și organizații studențești, care și-au arătat solidaritatea, venind, de asemenea, cu propriile pancarte și revendicări.
Federațiile sindicale au început să strângă semnături pentru o inițiativă legislativă cetățenească pentru abrogarea legii austerității din învățământ (legea 141/2025). Pentru ca parlamentul să o discute, aceasta are nevoie de 100.000 de semnături. Deși GAS se solidarizează cu această inițiativă și încurajează pe oricine să o semneze, suntem conștienți că legalismul burghez nu este sub nicio măsură suficient în lupta împotriva austerității. Programul de austeritate este susținut de mare parte din parlament, inclusiv de așa-zisa opoziție a partidelor suveraniste, chiar dacă au încercat (și, parțial, au reușit) să canalizeze nemulțumirile celor afectați spre susținere pentru ei. În paralel, în interiorul federațiilor se derulează referendumuri pentru inițierea grevei generale, în acest sens fiind luate în calcul două perioade: luna martie, adică perioada simulărilor, și sfârșitul anului, adică perioada examenelor naționale pentru elevii de clasa a 8-a și a 12-a. Trebuie să ne aducem aminte că federațiile sindicale au mai avertizat o dată cu greva, la debutul anului școlar, acțiunea sfârșindu-se, într-un final, doar printr-un boicot al primei zile de școală, deși majoritatea membrilor de sindicat au semnalat că doresc să intre în grevă. Liderii de federații sindicale au arătat de mai multe ori in istoria recentă că nu sunt dispuși să acționeze radical decât ca ultimă variantă. De aceea, fără presiune din partea celor mai militanți membri de sindicat, nu ne putem aștepta ca aceste avertismente să se materializeze în acțiuni concrete. În orice caz, în perioada următoare, ne putem aștepta măcar la o grevă de avertisment.
GAS susține acțiunile de protest ale profesorilor și ale oricăror alți muncitori afectați de măsurile guvernului Bolojan. În timp ce ideologii liberali încearcă să picteze scenarii catastrofale, explicându-ne că singura soluție este austeritatea, datoria noastră este să arătăm caracterul de clasă al acestor măsuri, așa cum am arătat și în analiza programului AUR, a programului guvernului Ciolacu 2 și a programului de austeritate al guvernului Bolojan. Aceste măsuri au rolul de a crește presiunea pe cei ce muncesc, care se vor găsi în situația de a munci mai mult, pe mai puțini bani, cu o armată de rezervă umflată semnificativ, iar proprietarii de capital se vor bucura de o piață a muncii mai favorabilă intereselor lor. Parafrazând îndemnul unuia dintre sindicaliștii cu care am dialogat, singurele modalități de a lupta împotriva acestor măsuri și împotriva avansului capitalului sunt solidaritatea și unitatea celor ce muncesc, atât în domeniul învățăturii, cât și în largul societății. Un pas important în acest proces îl reprezintă atât consolidarea sindicatelor deja existente prin cultivarea spiritului militant de către lucrătorii cu înțelegere avansată și implementarea măsurilor organizaționale sus-listate, cât și agitațiunea pentru organizații sindicale independente, cu o direcție politică asumată și compatibilă cu interesele lor. O grevă a profesorilor poate fi scânteia care ar aprinde acțiuni sindicale mai ample din alte ramuri ale producției și reproducerii sociale, după cum ne demonstrează și succesul recent, din luna noiembrie, al sindicatelor de educație din Belgia, inițiatoare ale unei greve generale la care s-a raliat în scurt timp și sindicatul feroviarilor, paralizând infrastructura economică națională timp de 3 zile. Greva inițiată la Petromidia pe data de 02.02.2026, conflictul mocnit de la Combinatul Siderurgic Galați, protestele profesorilor și multe alte mișcări ale celor ce muncesc nu sunt separate de un zid insurmontabil. Un succes, chiar și parțial, al acestor acțiuni va crește optimismul și militanța maselor muncitoare din România și va reprezenta o lecție și pentru cei care nu se organizează încă: că doar prin lupta de clasă pot să își apere și să-și reprezinte interesele. Odată ce va fi dată prima lovitură, masele muncitoare vor căuta să recupereze ani de lupte pierduți, să înainteze în salturi înspre construirea puterii și combaterea exploatării.