În urma apariției mai multor reacții la sesiunea programată a cercului de discuții asupra lucrării lui I.V. Stalin, Despre materialismul dialectic și materialismul istoric, în principal prin intermediul canalului r/Romania, facem următoarele precizări:
Cercul marxist de discuții a fost inițiat în contextul cercurilor de lectură din București, atât din necesitatea de a oferi un punct de plecare persoanelor nefamiliarizate cu ideile și terminologia marxistă, cât și din nevoia unui spațiu deschis unor discuții și dezbateri libere suplimentare, care n-ar putea avea loc în cadrul temporal limitat al cercurilor formale, dedicate aprofundării unor opere fundamentale.
Acesta este o inițiativă coordonată de membri GAS, dar semi-autonomă, în condițiile în care nu este limitată expres de un cadru impus organizațional. Persoanele participante își pot asuma un rol activ, propunând texte pentru discuție, iar decizia aparține tuturor celor care iau parte la cerc. În cazul de față, textul a fost selectat de un participant care a dorit să prezinte un eseu în direcția dialecticii pe baza chestiunilor abordate în acesta.
Stânga revoluționară din România nu se bucură de existența unor tradiții politice care să prezinte vreo continuitate. Practicile regimului politic anterior, cu precădere în perioada lui Nicolae Ceaușescu, au limitat sever capacitatea unei opoziții de stânga de a se consolida și de a acționa. După restaurația capitalistă din 1989, noua clasă dominantă a făcut tot posibilul să împiedice orice construcție politică care i-ar putea amenința poziția, inclusiv prin limitări de ordin juridic, dar și propagandă sistematică și discreditarea socialismului pe toate planurile posibile. Mișcarea sindicală a fost limitată pe căi legale, a căzut sub controlul angajatorilor și al politicienilor capitaliști sau a fost dominată de lideri gata să capituleze în fața puterii și să frâneze lupta de clasă. Singurele spații în care ideile de stânga au mai fost articulate sporadic au fost cele academice sau cultural-artistice—dar și aici, adesea de către elemente ale micii burghezii și ale aristocrației muncii, fără a se bucura de sprijinul maselor.
În aceste condiții, starea mișcării revoluționare din România este în prezent mai degrabă una embrionară. Nu există partide de masă ale clasei muncitoare și nu există nici grupuri organizate cu o linie politică clar asumată care să se bucure de o bază populară. „Spiritul de cerc” despre care vorbea Lenin se face simțit între marxiștii din România, iar activitatea acestora aduce adesea cu „metodele primitive” descrise de același autor. La acest nivel de dezvoltare a mișcării, este firesc să existe o diversitate de poziții (mai mult sau mai puțin corecte), de linii și de curiozități, iar orice încercare de articulare a unor poziții comune sau, dimpotrivă, de delimitare, necesită discuții și clarificări, precum și o cunoaștere adecvată a poziției celuilalt. Considerăm că a încerca să le suprimăm, sau să realizăm un control al spațiului destinat acestor discuții ar fi un comportament detrimental mișcării pe termen lung—și o greșeală pe care grupurile socialiste din România, în rândul cărora ne plasăm la rândul nostru, au mai făcut-o în trecut.
În mod evident, parcurgerea textelor unui autor într-o sesiune de discuții nu înseamnă asumarea liniei politice a acestuia. GAS nu își propune o construcție pe baze staliniste, fapt vizibil din asumarea internaționalismului și a organizării politice în direcția revoluției mondiale, din refuzul de a conlucra politic cu diverse straturi ale burgheziei, precum și din critica birocratizării rigide și din sublinierea necesității unor mecanisme democratice de planificare în funcție de nevoile maselor, în planul revendicărilor și al conținutului programatic.
Dar orice diferențe am avea față de alte tendințe politice ale stângii, ele nu au nimic în comun cu ultragierile moraliste liberale, nici cu pseudo-criticile în termenii burghezi ai unor valori abstracte care servesc intereselor claselor dominante, nici cu exagerările propagandistice (puternic infuzate cu un iz legionaroid) ale unor instituții chestionabile precum IICCMER care au informat pentru ani de zile politici publice ale statului român pe banii contribuabililor și care oferă, în prezent, legitimitate și teren de creștere mișcărilor violente de extremă dreapta. De alte tendințe ale stângii ne despart accepțiuni diferite despre modelul organizațional, despre sarcinile noastre și despre modul în care depășim capitalismul; de propagandiștii burghezi ne despart interese de clasă divergente și ireconciliabile.
Iar șocul și oripilarea în fața parcurgerii unui text istoric (mai degrabă o selecție de pasaje din lucrările lui Marx și Lenin) într-un cerc de discuții vin predominant din partea acestora din urmă sau sunt consecința confuziei și distorsionărilor răspândite de ei. Pe această cale îi anunțăm că nu le vom ceda teren; nu-i vom lăsa să valorifice eșecul și colapsul unor regimuri precedente pentru a legitima exploatarea noastră sub capitalism. Orice critică pe care o vom formula va avea loc în termenii gândirii dialectice și materialist-istorice, nu în termenii pe care aceștia vor să ni-i impună.
În ceea ce privește alte critici ale unor secte minuscule care s-au folosit de această ocazie ca să ne acuze că am fi rezultatul unor conspirații ale „birocrației sindicale” și care etichetează lupta femeilor cu patriarhatul drept „politici identitare ale micii burghezii”, așteptăm ca acestea să prezinte în fața muncitorilor și a celor oprimați dovezi palpabile în acest sens sau măcar alternative convingătoare. Până acum, tot ce am văzut au fost apeluri către angajați de a se retrage din sindicat în momente de criză, tactică de altfel eficientă în a-i împinge într-o poziție și mai riscantă și de a incapacita straturile cele mai revoluționare dintre aceștia să pună probleme (culmea) birocrațiilor sindicale. În contrast, membrii și membrele GAS au intervenit pe teren în timpul mai multor greve și proteste, propunând către muncitorii organizați revendicări tranziționale mult mai curajoase decât orice propunere a birocraților din sindicate și explicând de ce este necesară înlăturarea exploatării capitaliste pentru ca dezideratele muncitorești să fie atinse.
GAS – Grupul de Acțiune Socialistă