Luna aceasta, Turcia și Siria au fost lovite de un seism puternic, în urma căreia am văzut cum lipsa de reziliență în fața dezastrelor are consecințe criminale. Răspunsul ineficient al autorităților din Turcia și sancțiunile imperialiste împotriva Siriei au făcut ca numărul victimelor umane să se ridice la zeci, poate sute de mii de persoane.
La scurt timp, România s-a confruntat de asemenea cu o serie de cutremure în zona Olteniei. Din fericire nu au fost încă înregistrate victime, însă toate aceste evenimente ar trebui să tragă un semnal de alarmă cu privire la modul în care sistemul capitalist global ne vulnerabilizează în fața dezastrelor și să deschidă calea unor propuneri tranziționale înspre recucerirea planificării urbane de către clasa muncitoare și organizațiile ei.
Turcia: Reziliență pe hârtie, răspuns criminal de tardiv
Pe 6 februarie, două cutremure devastatoare, de magnitudine 7.8 și 7.6 grade pe scara Richter, au avut loc în apropierea graniței dintre Turcia și Siria.
Mai multe orașe din sudul Turciei și nordul Siriei au fost afectate puternic. În unele dintre ele, precum Maraș și și Adıyaman, s-au prăbușit 50% dintre clădiri. Printre centrele urbane afectate se numără și Alep, un oraș deja devastat de războiul civil din Siria. Până acum, s-a declarat că aproximativ 37.000 de oameni au murit în cele două țări, însă este posibil ca numărul real al victimelor să fie aproape de 200.000, din cauza răspunsului deficitar al guvernului turc și din cauza sancțiunilor economice impuse guvernului sirian de forțele imperialiste occidentale.
Guvernul burghez al Turciei, condus de Partidul Justiției și Dezvoltării în frunte cu Recep Tayyip Erdoğan, a avut un răspuns întârziat. Autoritățile au fost ca și inexistente pentru primele două zile, mare parte dintre eforturile de salvare fiind făcute de ONG-uri și partide de stânga din Turcia. Armata turcă, antrenată și echipată corespunzător pentru misiunea de căutare și salvare, nu a fost trimisă pe teren în primele patru zile. Guvernul a fost însă foarte activ la nivel declarativ, oferind promisiuni din belșug, întrucât alegerile parlamentare se apropie. Printre acestea se numără și un sprijin pentru supraviețuitori, în realitate o sumă insuficientă, sub 500 de euro. Situația e cu atât mai revoltătoare cu cât, de la cutremurul din 1999 până în prezent, guvernul turc colectează o “taxă de cutremur” de la fiecare cetățean pe care o justifică sub forma unei “taxe speciale de consum”.
Pe lângă dezastrul imediat provocat de cutremur (clădiri distruse, printre care spitale, oameni răniți sau morți sub dărâmături), populația se confruntă și cu dezastrul secundar al condițiilor în care trăiesc supraviețuitorii cutremurului, rămași fără case și fără o sursă de apa potabila. Guvernul turc a luat decizia să blocheze orice ajutor extern destinat altor organizații în afara Ministerului de Interne.
Soluția propusa de guvernul turc este construirea în masă de locuințe prin parteneriate public-privat. Este însă foarte improbabil ca aceste construcții să respecte cerințele minime de rezistență la cutremure. Turcia este este o țară frecvent lovită de cutremure și multe dintre clădirile prăbușite nu ar fi trebuit să se prăbușească “pe hârtie”. Pe de altă parte, capitaliștii imobiliari din Turcia sunt un foarte puternic pol de influență și lobby în alegerile burgheze și au reușit mereu să ocolească aceste reglementări, pentru a-și maximiza profiturile. Una dintre practicile comune care au dus la consecințe fatale este slăbirea fundațiilor pentru a construi camere suplimentare la subsol și demisol. Există suspiciuni că demolarea unei clădiri publice de un singur etaj, unde erau ținute proiectele clădirilor, ar fi fost făcută cu scopul de a apăra companiile de imobiliare care au construit clădirile prăbușite.
Lipsa de eficacitate a modelelor care nu se bazează pe planificare a ieșit la iveală și în cazul eforturilor de ajutorare. Din cauza lipsei planificării, o mare parte din eforturi s-au risipit, iar unele nevoi au rămas neacoperite. Unul din contactele noastre din Turcia a declarat: “Existau mai multe haine decât aveam nevoie în regiune, dar nu exista nici măcar o singură toaletă”. Spre deosebire de sectorul public, furnizorii particulari de ajutoare, cărora le-a revenit sarcina în absența răspunsului guvernamental, nu pot face o planificare centrală.
Siria: Un popor sub povara imperialismului
Situația este cu atât mai gravă în Siria, unde sancțiunile economice imperialiste impuse în principal de Statele Unite și de aliații acestora au împiedicat un răspuns prompt de ajutorare. Aceste sancțiuni au garantat că statul sirian va fi pregătit insuficient pentru un astfel de scenariu și continuă, la ora actuală, să afecteze accesul populației afectate la ajutoare.
În martie 2022, Siria era cea de-a treia cea mai sancționată țară la nivel mondial, conform Statista. În ultimul deceniu, teritoriul Siriei a devenit un teren de luptă între forțe imperialiste, forțe reacționare locale și organizații teroriste, forțele implicate nereprezentând interesele clasei muncitoare siriene. Deopotrivă SUA, Rusia și Turcia au intervenit pentru a-și avansa interesele imperialiste. Războiul civil a lăsat țara devastată de război și vulnerabilă în fața dezastrelor. În urma cutremurului, mii de oameni au murit și alte mii au rămas fără locuințe.
Sancțiunile economice au făcut imposibilă, în perioada imediată cutremurului, trimiterea de ajutoare. Oricine ar fi dorit să facă o contribuție umanitară ar fi trebuit să dovedească în fața OFAC (un birou al Trezoreriei SUA) că tranzacția îndeplinește criteriile să fie exceptată de la sancțiuni. Având în vedere contextul, SUA a luat decizia de a simplifica procedura pentru următoarele 6 luni pentru toate tranzacțiile de întrajutorare, anunța Al-Jazeera pe 10 februarie.
Această simplificare nu este echivalentă ridicării sancțiunilor și este departe de a fi o soluție. Multe organizații caritabile se tem în continuare să trimită ajutoare în Siria, pentru ca nu cumva să încalce accidental legea cu privire la sancțiuni. Dacă rudele din străinătate ale victimelor cutremurului vor să le trimită bani acestora, nu o vor putea face din cauza restricțiilor bancare.
Dacă imperialismul american a vrut să arate că ar avea o față umană, Uniunea Europeană, în schimb, a introdus excepții cu privire la sancțiuni abia pe 23 februarie, după ce întreaga perioadă critică de după cutremur a trecut deja.
Regimul din Israel, în schimb, a trimis “ajutoare” în stilul propriu, sub forma unui atac cu rachete asupra Damascului și împrejurimilor pe 19 februarie, care a ucis cinci persoane.
România: În așteptarea dezastrului
Pe 13 și 14 februarie 2023, în județul Gorj au avut loc două cutremure cu o magnitudine de 5,2 respectiv 5,7 grade pe scara Richter. Deși acestea nu au ucis nicio persoană, au existat consecințe: două persoane au fost rănite, altele au ajuns la spital cu atacuri de panică, iar mai multe clădiri, printre care sediul Primăriei și cel al Instituției Prefectului, au fost avariate. Cutremurele au avut ulterior peste 800 de replici în următoarele 9 zile. Aceste replici sunt periculoase pentru că riscă să destabilizeze cumulativ clădiri deja afectate.
Aceste cutremure au demonstrat o profundă lipsă de reziliență în fața dezastrelor, care ar fi putut avea consecințe grave în cazul unor cutremure mai puternice. Planificarea urbană curentă – sau mai bine zis lipsa acesteia, întrucât dezvoltarea orașelor a fost abandonată pieței imobiliare și intereselor clasei rentiere – este un punct major de vulnerabilitate.
În majoritatea orașelor României putem întâlni o combinație de clădiri vechi, adesea nereabilitate (pentru că nu există un interes comercial în asta) și construcții recente a căror arhitectură pare să reflecte deviza capitalistă a maximizării profitului cu minimizarea investițiilor. Și unele, și celelalte prezintă riscuri. Deși există reglementări cu privire la normele de siguranță, în realitate dezvoltatorii imobiliari din toată lumea slăbesc fundații, folosesc materiale mai ieftine și sar peste unele prevederi de siguranță pentru a reduce costurile.
La fel de chestionabilă este și capacitatea autorităților din domeniu de a răspunde prompt unor situații de criză. Printre declarațiile mediatice, putem observa tendința acestora de a se arăta “surprinse” de cutremure. În cazul de față, s-a constatat că în orașul Târgu Jiu nu exista și nu există nici în momentul de față nicio stație seismică, deși precedente în acest sens erau cunoscute în zonă.
În asemenea condiții, este o chestiune de timp până când scenariul din Turcia și Siria se poate repeta pe plan local.
Ce propunem?
În calitate de socialiști, condamnăm răspunsul criminal de deficitar al guvernului turc și preocuparea sa mai degrabă cu politica electorală decât cu salvarea populației. Condamnăm și folosirea acestui dezastru ca o oportunitate de a da și mai mulți bani companiilor imobiliare, care, în ciuda tuturor avertismentelor seismologilor și ale organizațiilor de arhitecți, au construit clădiri insuficient de rezistente la cutremure.
Există o nevoie puternică de regenerare, iar planificarea acestei regenerări ar trebui să fie lăsată pe seama organizațiilor de muncitori și a oamenilor pregătiți în domeniul construcțiilor și al seismologiei. Oamenii afectați de cutremur ar trebui să fie sprijiniți de guvernul turc, nu numai prin ajutoare financiare, ci și prin asigurarea gratuită a unor servicii (medicale, utilități, locative).
Sancțiunile economice imperialiste, impuse anumitor state, sunt criminale prin modul în care lovesc în mase, mai degrabă decât în guverne și structuri de putere. De aceea, trebuie să luptăm împotriva lor și să denunțăm imperialismul. Excepțiile actuale introduse în privința Siriei nu sunt nici pe departe suficiente; după terminarea celor 6 luni, sancțiunile vor continua să afecteze traiul a milioane de oameni.
Pe termen lung, planificarea urbană trebuie să fie recuperată de clasa muncitoare din mâinile dezvoltatorilor capitaliști și ale birocrației servile intereselor acestora. Ea trebuie să aibă loc în mod democratic, în acord cu nevoile concrete ale locuitorilor orașelor și nu urmărindu-se obținerea de profit. Fondul de locuințe trebuie să fie proprietate colectivă, iar accesarea acestora să se facă în baza nevoilor fiecăruia.
Reziliența în fața dezastrelor implică însă mai mult decât atât. Implică acces gratuit la servicii medicale, la transporturi și la alte bunuri și servicii esențiale. Este imposibilă obținerea unei astfel de reziliențe pentru mase în sistemul capitalist. Singura reziliență pe care capitalismul o manifestă este cea de partea clasei dominante și vine sub forma capacității sale de a genera profit din orice, inclusiv din dezastre și din reconstrucția necesară ulterior.