Pe 11 martie 2026, președintele României a convocat o ședință a CSAT la Cotroceni, în urma solicitării Statelor Unite de dislocare de trupe și aeronave militare către baza Mihail Kogălniceanu din Dobrogea. Parlamentul a aprobat în aceeași zi propunerea CSAT. Scopul dislocării este să ofere armatei americane un punct de lansare al avioanelor de luptă, necesar pentru a intensifica atacurile asupra Iranului în războiul început de președintele Trump. Informația trebuie privită în contextul în care anul trecut în timpul „Războiului de 12 zile”, aeronave britanice de război staționate la aceeași bază de pe teritoriul României au decolat pentru a bombarda Iranul.
Solicitarea Pentagonului reprezintă un indicator periculos al unei eventuale escaladări sau permanentizări a conflictului în regiunea Asiei de Vest. Măsura contrazice direcția asumată prin redimensionarea trupelor prezente la Kogălniceanu în octombrie 2025, ceea ce indică faptul că SUA se pregătesc pentru eventualitatea unui război pe termen lung.
O astfel de evoluție este o amenințare existențială pentru cei ce muncesc, pentru majoritatea societății din România, din Balcani și de pretutindeni – fiind exclusiv în interesul oligarhiei americane și al capitalului din ramurile dependente de producția de armament.
Pentru lucrătorii din România și comunitățile locale din proximitatea bazei Mihail Kogălniceanu, dislocarea de trupe se traduce în explozia prețurilor chiriilor, , intensificarea regimului de muncă și prelungirea timpului de muncă, precum și în pierderea unor posibilități de negociere colectivă pentru angajați.
Pentru majoritatea societății din Iran, bombardamentele americane și israeliene nu înseamnă emancipare de sub regimul aflat la putere, ci moarte și distrugere pe plan imediat și o condamnare la dirijarea tuturor resurselor spre reconstrucție pe termen mediu.
Răsplata pe termen lung, pentru întreaga populație a lumii, va veni doar sub forma costurilor crescute ale carburanților, a perturbărilor în lanțurile de producție-distribuție a îngrășămintelor pe bază de azot din cauza blocadei din Ormuz și a posibilității unei recesiuni globale.
În contextul ripostei iraniene cu drone asupra bazelor sub jurisdicție britanică din Cipru, care a avut loc pe 2 martie, reamintim că orice fel de instrumentare a bazei Kogălniceanu în scopuri ofensive de către SUA expune întreaga arie metropolitană Constanța, în special orașele Ovidiu și Năvodari, la producerea de victime colaterale în urma unor lovituri asemănătoare – acum sau pe viitor. De asemenea, în comunele Mihail Kogălniceanu și Lumina, peste 2.400 ha de teren au fost expropriate pentru extinderea bazei – element ce nu aduce niciun beneficiu comunității locale, dar aduce în schimb o gamă largă de pericole. Reamintim și că în zonele unde sunt cantonate trupe americane, probleme precum proxenetismul, traficul de persoane și exploatarea sexuală a minorilor tind să înflorească, precum ne demonstrează legăturile unor traficanți din Caracal cu baza militară de la Deveselu.
Ce se poate face?
Știm că infrastructura și logistica bazei militare sunt asigurate de corporații internaționale și firme locale deopotrivă, precum KBR (Kellogg, Brown and Root), care este principalul operator istoric alături de Bryan 77 Construction JV, o asociere americano-turcă deținătoare de contracte de zeci de milioane de dolari. Aduro Impex SRL București conduce lucrările de extindere în valoare de aproape 290 de milioane de euro, cu sprijinul a 18 subcontractori, printre care UTI Facility Management (pentru instalații și rețele), Popp & Asociații (proiectare) și firma turcă Dere Construction Taahhut AS (lucrări de pavaj și piste). Activitatea acestor firme depinde de munca angajaților, iar oprirea lucrului ar paraliza ridicarea de noi clădiri și facilități și ar descuraja dislocarea.
Portul Constanța este poarta principală pentru echipamentele grele, iar sindicatele din port, cum ar fi Federația Trans-Conex, au amenințat recent cu greva pe fondul blocării contractelor colective. Transportul echipamentelor de la port către bază depinde de angajații CFR. Docherii, ceferiștii și manipulatorii de mărfuri au puterea de a bloca transportul și descărcarea armelor și munițiilor, precum și de a cere transparentizarea transporturilor în scopul siguranței la locul de muncă.
Deși cadrele militare în activitate nu au dreptul legal să formeze sindicate sau să declare grevă (fapt ce considerăm că trebuie să se schimbe), conform Legii Dialogului Social (Legea 367/2022), funcționarii publici și personalul civil contractual angajat de MApN au dreptul de a se sindicaliza fără îngrădiri. Acești muncitori asigură munca de birou, aprovizionarea și funcționarea tehnică zilnică, iar operarea mașinăriei militare este imposibilă fără munca lor. Este important ca ei să-și reamintească faptul că nu au nimic de câștigat din participarea României la un război și să acționeze în consecință.
Facem apel la toți muncitorii portuari, șoferii și feroviarii să refuze fără ezitare orice fel de ore suplimentare și să insiste pe respectarea fiecărei reguli în parte de siguranță a muncii în situația în care nu pot declanșa o grevă oficială, pentru a încetini fluxurile de transport militar. Amintim în acest sens demersul eroic al lui Florin Pătrăchioiu, șeful de gară care în 1999 a oprit un tren militar al NATO în gara de la Pielești, județul Dolj, deoarece a sesizat transportarea armamentului fără actele necesare. Acesta poate și trebuie să funcționeze ca un exemplu.
Astfel de eforturi, pentru a da roade, trebuie unite cu mobilizări ale locuitorilor din proximitatea bazei Kogălniceanu, la care facem apel să refuze exproprierile, poluarea fonică, explozia prețurilor, transformarea într-un apendice al complexului militar-industrial și să insiste ca zona să-și păstreze destinația civilă.
Indiferent unde lucrezi, alătură-te și tu dacă:
- Ești împotriva participării României la război și nu consideri că teritoriul românesc ar trebui să fie rampă de lansare pentru vărsare de sânge.
- Crezi că ar trebui să ne determinăm viitorul independent, fără ca cei care profită de pe urma războiului și a muncii noastre să aibă vreun cuvânt de spus.
- Vrei să te opui atacurilor brutale asupra Iranului de către SUA și Israel, care deja au ucis 1.255 de civili (printre care 200 de copii) și au rănit alte zeci de mii.
Nicio oră de muncă pentru distrugerea vieții celor ce muncesc!
Nici Washington, nici Teheran, nici Tel Aviv!
Pace și dezvoltare, nu război și exploatare!
GAS – Grupul de Acțiune Socialistă
Sindicatul Solidaritate Universitară