La data de 22 decembrie 2025, partidul USR a depus un proiect de lege prin care propune interzicerea organizațiilor, a simbolurilor și a propagandei comuniste. Proiectul a fost inițiat de parlamentarii Corina Atanasiu, Cristian Ghinea, Remus Negoi și Narcis Mircescu. Aceasta nu este prima tentativă de suprimare legală a luptei pentru o societate (ca să cităm autorii) fără clase sociale, inițiative similare fiind încercate și în 2019 de USR, și în 2016 de PNL.
Inițiatorii legii o consideră necesară explicit din cauza „reapariției discursului nostalgic„ care este, potrivit discursurilor pline de patetismul specific sufletelor blajine, „nu o melancolie inofensivă”, ci „o boală mintală îndelung cultivată de sistemul securist de după 1989”. Discursul continuă și ne avertizează că „deși capul său [n.red. al comunismului] a fost, pe bună dreptate, împușcat, ne-am ales cu o armată de mici ceaușei care tânjesc să fie ca el”. Armata respectivă nu este definită foarte clar niciunde în textul legii, ceea ce ne face să ne întrebăm cine este vizat în mod real.
Trebuie menționat că, în forma prezentată publicului pe rețelele de socializare, legea pare să vizeze mai mult „oprirea glorificării celor (n.red. comuniștilor) responsabili pentru crime împotriva umanității” și interdicții mai mult simbolice, precum interzicerea ridicării sau menținerii de statui ori plăci comemorative care promovează personalități reprezentative comunismului, sau a numirii parcurilor sau a altor spații publice după aceste personalități. Însă, atenția ne este atrasă de următoarele pasaje, care descriu pedepsele pentru încălcarea legii:
- închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi pentru cei care promovează în public, în orice mod, idei, concepții sau doctrine comuniste;
- închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi pentru inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter comunist, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup.
În postarea publică, USR se abține din a clarifica exact ce înseamnă propaganda comunistă, doar ne informează că va fi pedepsită aspru. Curiozitatea ne este satisfăcută abia în proiectul de lege, unde autorii definesc organizațiile comuniste și propaganda comunistă în următorul fel:
„organizație cu caracter comunist – orice grup format din trei sau mai multe persoane, care își desfășoară activitatea temporar sau permanent, în spațiul public, în scopul promovării ideilor, principiilor sau doctrinelor comuniste, precum organizarea socială lipsită de clase, interzicerea proprietății private și a inițiativei private în orice domeniu, desființarea partidelor politice, deținerea în comun a mijloacelor de producție, repartiția bunurilor în funcție de nevoi, controlul statului asupra presei și a mijloacelor de informare în masă, recurgerea la violență pentru schimbarea ordinii constituționale sau a instituțiilor democratice specifice statului de drept. În această categorie pot fi incluse organizațiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mișcările politice, asociațiile și fundațiile, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societățile, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerințele prevăzute la prezentul articol.”
Putem lăuda ideologii USR-ului pentru o secundă, pentru că măcar recunosc, prin acest text, că societatea capitalistă este împărțită pe clase și ei doresc să rămână așa. Observăm, totuși, că printre potențialele circumstanțe incriminatorii se află și revendicări reformiste sau care, în țări în care luptele politice și sociale sunt mai avansate, ar fi considerate modeste. De exemplu, textul legii poate fi înțeles ca o interdicție asupra monopolului de stat în anumite ramuri ale producției, asupra locuințelor sociale („repartiția bunurilor după nevoi”) ori asupra cooperativelor („deținerea în comun a mijloacelor de producție”).
Este mai puțin important dacă aceste obiective sau înțelesurile acestor cuvinte au fost gândite de autori ca cele specifice unei organizații marxiste, cu scopul asumat de a aboli societatea capitalistă. Mai importantă este tocmai ambiguitatea expresiilor. De aici putem deduce că atacul nu este doar asupra organizațiilor explicit marxiste care, în eventualitatea adoptării legii, ar fi forțate să se organizeze clandestin sau ar putea suferi represiuni.
Terenul este pregătit pentru atacarea inclusiv a unor revendicări care au fost formulate de organizații mai puțin radicale din societatea românească. Aceste organizații, care în mod formal nu ar fi văzute drept „comuniste” (etichetă de care multe dintre ele se delimitează) s-ar putea afla în situația în care vor fi considerate dușmani ai ordinii constituționale de către organele de cercetare penală si forțate să renunțe la anumite revendicări sau să riște pedepse aspre. De altfel, textul legii nu propune nici măcar alternative pedepsei cu închisoarea, inclusiv pentru activitatea desfășurată online.
Constatăm prezența tot mai puternică a unor revendicări ce merg sau pot merge împotriva capitalului la nivelul tot mai multor părți din societate. Ele se regăsesc atât în rândul studenților care s-au organizat împotriva austerității din sistemul universitar, cât și în rândul muncitorilor din diverse ramuri ale economiei, a inițiativelor pentru dreptul poporului palestinian la autodeterminare și a marșurilor feministe împotriva femicidului, care încep din ce în ce mai clar să includă aceste lupte în lupta de clasă. Acestea sunt semne clare că efectele austerității, a modului distructiv prin care capitalul încearcă să își rezolve contradicțiile și efortul organizațiilor locale au creat condițiile îmbogățirii conștiinței de clasă în rândul populației muncitoare, ceea ce reprezintă o amenințare pentru capital.
Evident, nu putem fi siguri de motivațiile autorilor acestui proiect de lege, dar acesta nu trebuie privit în vid, ci în contextul adoptării de legi similare în alte state, precum interzicerea organizațiilor și a propagandei comuniste în Polonia, desemnarea Antifa și Palestine Action drept organizații teroriste în SUA, respectiv Marea Britanie, arestarea unor militanți care organizau cercuri de lectură marxiste în Rusia sau tentativa de a defini marxismul drept „neconstituțional„ în Germania. Conștient sau nu, inițiatorii legii se înscriu într-un curent mai amplu de reprimare a mișcărilor care pun în pericol societatea capitalistă, fie ele revoluționare sau reformiste.
După cum multiple studii o arată, populația României și-a pierdut încrederea în partidele politice existente, văzându-le ca nereprezentative și dorind noi forțe politice. Studiul recent al INSCOP, care releva, printre altele, că majoritatea românilor îl consideră pe Nicolae Ceaușescu un președinte bun și că perioada socialismului istoric este văzută cu ochi mai degrabă pozitivi (în toate categoriile, mai puțin „libertatea”) a reprezentat, încă din momentul publicării sale, subiectul unor reacții încărcate de panică și ură față de masele muncitoare, pregătind terenul pentru proiecte de lege de acest tip.
Chiar dacă aceasta nu este prima tentativă de interzicere a organizațiilor comuniste din istoria României, nu putem să nu observăm că, de aceasta dată, propunerea este lansată în contextul reducerii tot mai mari a plajei de opțiuni si acțiuni democratice, atât la nivel național, cât și la nivel internațional, receptarea sa punând presiune pe orice proiect de stânga.
De aceea, comuniștii, în particular, și organizațiile de stânga, în general, trebuie să conștientizeze disponibilitatea statului burghez de a le ataca inițiativele chiar și înainte să devină amenințări existențiale pentru sistemul capitalist, precum și faptul că, pentru clasa burgheză, este mai puțin relevant dacă te numești „comunist” sau nu, ci pericolul pe care îl poate reprezenta o clasă muncitoare organizată chiar și în jurul unor revendicări modeste împotriva capitalului.
Este important să ne continuăm munca de construcție a unui partid muncitoresc de masă, care să poată nu numai să abolească exploatarea omului de către om, ci și să lupte decisiv împotriva unor astfel de inițiative reacționare până atunci.