Textul de mai jos reprezintă declarația Tendinței Marxiștilor Revoluționari din Iran de susținere a celor mai recente revolte din Iran. Aceste proteste, începute de comercianții de produse electrocasnice din Teheran pe 28 decembrie, s-au răspândit între timp în mai multe orașe mici și mari din restul țării. În urma războiului de 12 zile cu imperialismul american și israelian, valoarea rialului iranian s-a prăbușit, ajungând la noi recorduri greu de crezut și exacerbând situația economică deja gravă. Deși în decembrie 2025 rata oficială de inflație era de 42%, cea pentru alimente este de 72% în timp ce prețul pâinii a crescut cu 113%.
Regimul a răspuns, ca de obicei, cu bătăi, gaz lacrimogen, tunuri de apă, muniție letală și arestări. Până în a noua zi de proteste (5 ianuarie) regimul a omorât 29 de protestatari și a arestat peste 1200 de persoane. Multe dintre acestea sunt adolescenți.
Deși aceste proteste împotriva catastrofei privind costul vieții a mobilizat mii de oameni, până acum acestea nu au inclus și clasa muncitoare organizată. Muncitorii din multe industrii, inclusiv cea petrolieră și a gazelor naturale, protestează și chiar organizează greve pentru probleme privind salarii mici, siguranța locului de muncă, eliminarea subcontractorilor, condițiile de muncă, etc.
Rezultatul acestor proteste, la fel ca și alte mișcări anterioare împotriva regimului, depinde de intervenția muncitorilor din Iran ca și clasă: atât pentru propria victorie cât și pentru a oferi o conducere revoluționară pentru celelalte clase exploatate și straturi oprimate. Doar un partid de avangardă a clasei muncitoare – adică un partid al liderilor de greve și muncitorii cei mai conștienți de clasă și militanți – poate organiza și conduce celelalte clase și straturi către răsturnarea capitalismului. Conducerea clasei muncitoare revoluționare este și mereu va fi factorul decisiv în orice mișcare de masă din Iran. Doar un partid leninist autentic poate depăși atât impasul actual cât și înfrângerile recurente ale mișcărilor de masă și ale grevelor.
Protestele de săptămâna trecută ale comercianților din bazar împotriva creșterii excesive a prețului dolarului a devenit brusc o scuză pentru diverse segmente ale societății să își descarce furia acumulată. Ceea ce pentru comercianții din bazar a fost doar o scădere relativă a profiturilor imense pe care aceștia le-au făcut în ultimii ani pe urma acestei societăți sărace și obosite, pentru majoritatea oamenilor însemna o creștere a sărăciei, mese mai goale și adâncire a crizei nivelului de trai. Această creștere, pe lângă prețul mare al carburantului, creșterea taxelor și creșterea necontrolată ale prețurilor bunuri de bază a dus viețile a milioane de oameni la un nivel de nesuportat.
Astfel societatea, care a trăit într-o umilință și sărăcie continuă, și care, după suprimarea sângeroasă a protestelor „Femei, Viață, Libertate”, a simțit zilnic presiunea crescândă a șomajului, insecurității economice și a foamei, a fost rapid atrasă de protestele comercianților și a ieșit în stradă. Iar protestul, care se poate spune că a fost încurajat indirect de către Președintele Pezeshkian într-unul din discursurile sale recente și care ar fi trebui să să fie folosit pentru a discredita fundamentaliștii și extremiștii, a devenit pe neașteptate o scânteie în praful de pușcă al furiei acumulate a poporului; popor care se chinuie de ani de zile cu inflație, reprimare și un viitor fără viitor.
Amploarea protestelor s-a extins rapid către alte segmente ale societății, mai ales tineretul, femeile, studenții și muncitorii care erau în grevă, răspândindu-se în diferite orașe din țară. Informațiile indică că în marile orașe oamenii își exprimă nemulțumirea față de ordinea actuală cu tot mai multă îndrăzneală și își direcționează furia atât către simboluri ale regimului cât și împotriva armatei și a forțelor de ordine. În contrast, guvernul a încercat să limiteze valul de proteste prin intensificarea represiunii, folosind forțe oficiale și neoficiale și efectuând arestări la scară largă.
Astăzi vedem o societate în care inflația scăpată de sub control a scos bunuri de bază precum pâinea, orezul, fasolea, carnea sau puiul din coșul de cumpărături a unui număr mare de familii, iar bunuri precum fructele, dulciurile și nucile au devenit bunuri de lux. Șomajul, lipsa de adăpost, răspândirea adicțiilor, a diverselor probleme sociale și colapsul legăturilor de familie reprezintă esența brutală a acestei ordini politico-economice. Este clar că schimbarea șefului Băncii Naționale sau orice alte schimbări de personal sau de facțiuni ale regimului nu vor rezolva crizele structurale ale sistemului capitalist.
În fața acestei situații distanța dintre clase se lărgește pe zi ce trece. O minoritate privilegiată a strâns averi fabuloase exploatând greutățile majorității și jefuind resursele publice în timp ce milioane de oameni fac munci nesigure și umilitoare pentru a supraviețui. În timp ce copii celor săraci vând flori și alte mărunțișuri în stradă pentru a-și ajuta familiile, copii celor de la putere se bucură de lux și plăcere în străinătate. Capitalul, resursele minerale și naturale ale țării au fost jefuite de către cei apropiați de IRGC [n. tr. prescurtarea în engleză a Corpului Gărzilor Revoluției Islamice], de Cancelaria Liderului Suprem, de diferitele fundații religioase și lăcașe de cult, apoi vândute la un preț de nimic și banii astfel obținuți transferați în conturi din bănci străine în așteptarea unei „zile a judecății”.
Tendința Marxiștilor Revoluționari din Iran, deși susține deplin și necondiționat luptele juste ale poporului, subliniază nevoia de a învăța din experiența revoltelor și protestelor din ultimele câteva decenii. Experiența istorică ne arată că fără o organizare conștientă, continuă și adânc înrădăcinată chiar și cele mai larg răspândite proteste se vor ofili în fața represiunii sistematice. Guvernul a încercat mereu să epuizeze mișcările cărora le lipsește organizarea și un orizont clar eliminând figurile publice, stârnind teama, făcând promisiuni temporare și apoi reprimându-le mai târziu.
Astfel, legătura dintre protestele de stradă și luptele muncitorilor este de o importanță decisivă. Prin această legătură revendicări privind traiul și cele de clasă pot pătrunde în contextul protestelor publice și să inducă acestor lupte un grad de continuitate, coerență și perspectivă. Experiența revoltelor trecute arată clar că nici una dintre aceste sfere luate separat nu poate duce la câștiguri durabile, doar sinergia dintre ele poate schimba balanța puterii în favoarea poporului.
În acest context am vrea să împărtășim câteva sugestii cu voi:
Tineretul progresist din Iran ar trebui să înceapă să se pregătească să se confrunte cu golanii și bătăușii în uniformă și în civil a forțelor militare și de securitate. Formarea unor mici comitete clandestine de autoapărare ar trebui să se afle în centru acestor pregătiri. Aceste comitete, cu o atenție strictă pentru chestiuni de securitate, pot organiza miliții clandestine formate din persoane de încredere care să poată să dezarmeze organizat în timpul protestelor și a revoltelor sociale pe golanii și bătăușii guvernamentali. Din punctul nostru de vedere aceste comitete clandestine pot fi responsabile și de coordonarea și organizarea între diferite mișcări sociale. Culegerea de informații detaliate și corecte privind personalul aparatelor represive și al organizatorilor instituțiilor care perpetuează regimul dictaturii capitaliste va fi o chestiune importantă pentru continuarea luptelor actuale și pentru pregătirea următoarelor valuri de revolte ale maselor exploatate și oprimate.
Sloganul privind înarmarea maselor (folosit în aceste zile) fără a forma în prealabil miliții ale tineretului și ale muncitorilor nu este doar greșit ci și imaginar-utopic. Activitatea marxistă diferă fundamental de metodologia anarhistă, pseudo-anarhistă sau de gherilă. După părerea noastră, luptele nu se limitează la una sau două perioade de revolte de stradă, ci vor continua până la victoria totală a consiliilor muncitorilor. În consecință formarea comitetelor clandestine nu se limitează la o perioadă anume, scopul fiind să își continue activitatea și în viitor.
Evident, autoapărarea este un drept legitim al muncitorilor militanți și a activiștilor sociali, iar aceștia trebuie să fie mereu pregătiți să își apere propriile vieți și a altora implicați în luptă. Înarmarea completă a maselor va avea loc în perioada de intensificare revoluționară când consiliile [n. tr. muncitorilor] și regimul vor constitui două forțe rivale, dar asta nu exclude apărarea legitimă și limitată în condițiile actuale.
Guvernul capitalist de la putere și-a bazat supraviețuirea pe intimidare, represiune și violență structurală. Folosirea constantă a acestor unelte nu este un semn al autorității ci a unei crize a legitimității și a unei temeri adânci a conducătorilor de o societate care nu mai are nimic de pierdut. În astfel de situații solidaritatea socială, organizarea independentă și rezistența organizată joacă un rol cheie în menținerea spiritului nostru de luptă și în continuarea protestelor.
Salutăm tineretul curajos, muncitorii onorabili, femeile, profesorii și pensionarii care luptă împotriva bătăușilor și mercenarilor regimului peste tot în Iran în aceste zile, pe străzi, în fabrici, școli și universități, și ne declarăm susținerea pentru această rezistență curajoasă. Lecțiile acestei rezistențe vor fi consemnate în istoria Iranului.
Haideți să formăm partidul de avangardă a muncitorimii și aripa sa militară bazată pe miliții populare!
Haideți să ne pregătim pentru răsturnarea sistemului capitalist și pentru înființarea unui guvern sovietic în Iran.
Tendința Marxiștilor Revoluționari din Iran
2 ianuarie 2026