- Pentru protest și mobilizare împotriva fascismului. Contra echivalării extremei drepte cu comunismul. Contra echivalării comunismului cu regimul lui Ceaușescu și URSS-ul degenerat!
- Anti-fascismul este anti-imperialist. Contra sloganelor pro-NATO și pro-UE!
- Proteste de masă, nu de breaslă. Nu ONG-urile trebuie să conducă mișcarea!
- Anti-fascismul înseamnă lupta muncitorilor contra capitalului. Să afirmăm această legătură!
- Votul nu învinge fascismul definitiv, ci poate doar să-l amâne. Pentru construcția unui partid muncitoresc de masă, capabil să fie un instrument în lupta cu reacțiunea și capitalul!
Vedem zilele acestea o mobilizare de masă, în stradă, împotriva candidatului la prezidențiale Călin Georgescu. Demonstrațiile sunt în principal concentrate în urbanul mare: București, Cluj, Timișoara, Brașov, Constanța și Iași. Motivele ascensiunii sale le-am tratat detaliat în analiza noastră. Este necesar să facem o serie de clarificări despre caracterul protestelor, straturile sociale care iau parte la ele și interesele de clasă pe care mesajele și sloganurile le reflectă.
Remarcăm că o temă centrală a protestelor sunt drepturile democratice, care ar fi în pericol în scenariul victoriei lui Georgescu. De asemenea, remarcăm că memoria fascismului istoric este încă vie pentru un număr semnificativ de persoane și pericolul reprezentat de acesta este conștientizat. Creșterea activităților unor grupări fasciste, neo-legionare, în jurul alegerii lui Georgescu este recunoscută drept ceea ce este: un pericol iminent pentru viața și siguranța mai multor categorii de persoane, pe care acestea le vizează cu atacuri violente. Acest lucru a făcut posibil caracterul de masă, și nu doar de grup sau de nișă, al protestelor, și este un aspect îmbucurător—avem convingerea că nevoia de a apăra în mod activ drepturile democratice de care muncitorii și cei oprimați se bucură chiar și în capitalism, precum și opoziția la fascism și manevre bonapartiste, sunt aspecte de care straturile mai progresiste sunt conștiente.
Pe de altă parte, legionarismului și autarhiei li se opune, de către organizatori și o parte dintre manifestanți, apartenența la structuri capitaliste transnaționale precum UE sau NATO. Extremei drepte i se opune democrația burgheză—care, desigur, este o formă statală mai stabilă decât modelul propus de Georgescu, dar care, prin contradicțiile pe care le conține, degenerează inevitabil în fascism, periodic. O parte din sloganuri încearcă chiar să identifice extrema dreaptă raliată în spatele lui Georgescu cu socialismul și comunismul, termeni pe care o parte din protestatari îi asociază cu regimul naționalist al lui Ceaușescu sau cu URSS-ul după degenerarea sa de la statul muncitoresc inițial.
Socialiștii revoluționari trebuie să se opună energic acestor slogane, echivalării extremei drepte cu stânga sau asocierii comunismului cu regimul lui Ceaușescu. Totodată, trebuie separată lupta antifascistă de susținerea oferită unor structuri ca UE și NATO—complicitare la opresiune și violență sistematică împotriva oamenilor non-albi și din afara spațiului european, precum și la exploatarea economică a maselor muncitorești din periferia și semiperiferia sistemului capitalist global, în care se situează și România. Votul pentru Georgescu a fost, în mare parte, un vot explicit anti-UE și anti-NATO. Postularea acestor structuri delegitimate, în ochii maselor, ca alternativă la extrema dreaptă nu ajută deloc cauza antifascistă.
În același timp, mesajul socialiștilor revoluționari trebuie să centreze modul în care fascismul este o formă de dictatură violentă a capitalului, nu o externalitate a sistemului capitalist. Trebuie să explicăm că un vot pentru „alternativa” neoliberală USR Elena Lasconi NU poate învinge definitiv fascismul, ci îl poate doar amâna pe termen scurt—prin urmare, votul nu este suficient, iar antifasciștii trebuie să se angajeze (mai ales) în lupta împotriva capitalului (și) în afara ciclului electoral. Se impune să explicăm de ce lupta antifascistă nu poate fi separată de lupta muncitorilor contra capitalului, și să arătăm cum formele de organizare împotriva capitalului (de exemplu, sindicalizarea militantă la locul de muncă, militantismul în sindicate) sunt utile cauzei antifasciste.
Pentru organizațiile revoluționare, există două pericole: alunecarea în sectarism (care implică o ruptură de masele muncitorești și de mișcările acestora), respectiv oportunismul (care se manifestă prin abandonarea clasei muncitoare ca subiect revoluționar, incoerența în abordări și propuneri, dar poate lua și forma topirii în alte structuri și mișcări mai largi). Să ne ferim de ambele. Pe de o parte, din moment ce protestele au luat un caracter de masă, fiind centrate pe antifascism și drepturi democratice, a nu interveni deloc și a nu vorbi cu oamenii prezenți ar reprezenta o abordare sectară. Dar pe de altă parte, nu există niciun beneficiu dacă socialiștii revoluționari se alătură ca simpli participanți și preiau lozinci externe. Asta ar însemna că mișcarea socialistă merge în coada mișcării, în loc să încerce să arate o direcție progresistă.
Dar către cine trebuie adresate aceste intervenții?
Dimensiunea de clasă a protestelor
Cum am menționat deja, protestele anti-Georgescu sunt concentrate în urbanul mare. Pe bazele observațiilor pe teren, putem diferenția mai multe straturi sociale care sunt prezente, unele dintre ele apărând interese de clasă distincte.
Astfel remarcăm un număr semnificativ de persoane tinere, muncitori sau studenți, care sunt îngrijorate de ascensiunea extremei drepte. O parte dintre acestea au fost captate în baza unor partide burgheze (precum USR, SENS sau REPER), dar o altă parte nu simpatizează în mod necesar cu diverse organizații politice—susținerea acestora pentru candidata USR are loc pe fondul fricii de fascism și al faptului că singura alternativă la acesta care li se prezintă este votul pentru starea de fapt. Aceștia din urmă trebuie să facă obiectul intervențiilor și al prezentării unei perspective socialiste.
Prezența unor ONG-uri care se erijează în vocea întregii societăți civile, cu capacitate de mobilizare la proteste, unele dintre ele chiar în rândul organizatorilor, este un fapt evident. Aceste ONG-uri, care au fost active și împotriva guvernării PSD-ului lui Dragnea, au legături puternice cu capitalul occidental, care ar avea de pierdut pe termen scurt de pe urma unei victorii a lui Georgescu. Ne referim la o parte a societății civile a cărei activitate se rezumă la a susține așa-zise norme de bună guvernare în cadrul democrației capitaliste. În realitate, scopul său este să apere interesele SUA și să favorizeze capitalul transnațional în spațiul românesc. Metodele nu se limitează la emiterea de propuneri pe modelul think tank-urilor, ci adesea implică și tentative de a demonstra (măcar performativ) că vocea maselor susține propunerile în favoarea acestor forțe. Astfel, în anii anteriori, aceste organizații au reușit să identifice în spațiul public revolta împotriva corupției, a autoritarismului și a spiritului parohial în care operează adesea administrația publică din România cu susținerea pentru SUA, UE și chiar măsurile neoliberale propuse României din aceste direcții.
Este important să conștientizăm că rețeaua ONG-istă este acolo să-și apere propriile interese materiale, de breaslă, în calitate de beneficiari de fonduri și uneori lucrători sau liber-profesioniști pe banii din acestea. Temerile lor reale se situează în zona unei chestionări mai atente a surselor de finanțare, sau a îngreunării procesului de a obține fondurile respective—înainte de orice altceva. Nu întâmplător, adesea din această zonă vin sloganurile pro-UE și pro-NATO, apelurile la delimitare de grupuri și simboluri anarhiste, socialiste, antifasciste (AntiFa) șamd. Această parte a societății civile își dorește ca protestele să fie în mod explicit pro-starea de fapt și pro-forțe politice burgheze, motiv pentru care este bine să contestăm legitimitatea lor ca și „coordonatori” ai protestelor când situația ne permite.
În orice caz, protestele au mobilizat și zone mic-burgheze ale căror interese converg cu ale capitaliștilor europeni. Mai mult, chiar anumite grupări de extremă dreapta, „pro-unioniste” (pro-anexarea Moldovei) și au intervenit în proteste cu mesaje explicit anticomuniste. Interacțiunea cu aceste părți din masa de protestatari nu este productivă și este chiar de evitat. Ne dorim o diminuare a prezenței și a influenței lor și, dacă avem ocazia, trebuie să explicităm asta.